Elsa si ora de schi

Rezolvam sa treaca si telescaunul lui tati pe deasupra padurii lui Elsa si plecam :)) Ajungem sus, in varful partiei, taticul pleaca si raman cu cele doua fetite deosebite. Facem un dans ca sa intelegem mai bine exercitiul si continuam dansul pe partie, virajele in felia magica de pizza ne ies perfect si bineinteles, mergem de la o margine la alta a partiei, sa o cautam pe Elsa. Ajungem pe langa lac (imprejmuit), ne oprim sa admiram cat de frumos l-a inghetat Elsa, iar Miruna ma intreaba pe un ton foarte serios:

“Unde e Ana?”

M-am blocat total…in 10 ani de predat nu am uitat niciodata de un copil. Ma uit pe partie, in spate, nici un copil singur…..Ma gandesc cu cati copii am plecat (o intrebare complet noua in capul meu), ma gandesc daca trebuia sa mai iau pe altcineva si am uitat??? Intre timp Miruna, ca orice copil ce nu primeste raspuns la intrebare, pe acelasi ton foarte convingator ca Ana trebuia sa fie si ea aici, ma mai intreaba o data:

“Unde e Ana??”

Mai recapitulez o data scena de la baza partiei in care eu am urcat cu o fetita si taticul cu cealalta, imi amintesc discutiile din-nainte de ora, care includeau 2 fetite, e un pic aiurea sa intrebi chiar si un copil, de un al treilea copil cand tu stii ca ai doar 2, dar trec peste orgoliu si intr-un final, intreb:

 “Cine e Ana?? “  si cu mari emotii astept raspunsul

 “Sora lui Elsa!”

Mda, adultii astia nu stiu nimic! J. Am aflat cu interes toate personajele pana la finalul orei :)

 La finalul zilei impreuna cu echipa, mult mai informata decat mine, in ce priveste noile “Alba ca zapada“ sau “Capra cu trei iezi”, am decis sa punem in programul de invatare al instructorilor … ”vizionarea de filme noi pentru copii “

It’s a must!!!

 :)